Geopolitica la nivel micro

Ma intorc de la Iasi catre Focsani. Microbuzul e plin ochii. Si nu numai ca e plin ochii, dar componenta sa reflecta foarte bine situatia geopolitica existenta la ora actuala in lume. Soferul e SUA, democrat in aparenta dar cu decizii luate dupa bunul plac. Cum altfel ar putea fi interpretata retorica sa demna de un lider de la Casa Alba: ”Mai facem popas 10 minute? … Nu mai facem ca si asa e tarziu”. Rusia e domnul de la geam din randul al treilea care, obosit fiind, pare ca se inarmeaza…cu multa rabdare si calm vizavi de muzica data tot mai tare de catre soferul hegemon. Pe langa „superputeri”, o Italie gesticula a naduf pe scaunul din spatele soferului in timp ce in imediata ei apropiere o Elvetie citea neutra o carte fara sa para interesata de discutiile vulgului. Eu sunt mai degraba din alta poveste. Racit tun si cu o tuse sacadada precum cea a unei mitraliere Uzzi fac cu greu fata rigorilor secolului al XXI-lea. De ce spun ca sunt din alta poveste? Pentru ca nu sunt in stare sa fiu nici macar Turcia. Sunt Imperiului Otoman, dar nu in perioada lui de glorie, ci in cea a secolului al XIX-lea, atunci cand colosul aliotmanesc cu picioare de lut era supranumit „Omul bolnav al Europei”. Inciudat de neocuparea scaunului dorit, cel pontifical de langa Italie, ma retrag pe locurile din spate continuand sa tusesc isteric. La un moment dat cineva isi infige mainile in parul meu pentru ca mai apoi sacoul sa-mi fie tras din cuier cu nesat. Nu mai simtisem o spaima similara de la Vaslui. Dar trecusera cateva secole de atunci…pardon, ore. Ma uit printre scaune caci peste ele nu vazusem nimic si atunci il deslusesc pe atatator: nimeni altul decat copilul „terorist”, de vreo 3 ani. Chiar atatia avea nu ca fusese vrun pacifist o viata intreaga si in ultimii trei ani o luase razna, extremizandu-se. Au urmat 2 ore in care nu doar Europa a fost amenintata, ci chiar intraga planeta. Cat despre mine…nu va mai spun. Mi-au sarit spahii, ienicerii si fulgii in toate partile. Cand „teroristul” a coborat la Tisita in apostrofarile mamei sale, toata lumea a rasuflat usurata. Veche ordine mondiala era restabilita si masurile de securitate colectiva care se puteau citi pe buzele tuturor vizau acum atingerea unui singur obiectiv : mentinerea status qvo-ului pana la destinatie. Sa mai spuna cineva ca ce se intampla pe scena relatiilor internationale nu se reflecta si la nivel… micro