Dadaca, da daca…

Woody Allen vorbea despre anumite situatii care te contrariaza atat de tare incat, pur si simplu, iti creaza pornirea instinctuala de a merge la primul magazin cu arme inchiriabile pe loc, in scopul, evident, de a-ti procura una, pentru a da o finalitate justitiara motivului care te-a indemnat sa faci acest lucru. Acesta marturie nu e o instigare la violenta, ci o mostra de umor inconfundabil a renumitului actor, scenarist si, nu in ultimul rand, om de spirit american . Mi-a venit in minte exemplul de mai sus vazand pe internet un caz de copil maltratat de o dadaca, caz care inchide, sau nu, situatiile similare difuzate saptamana trecuta de catre Mass-media. Daca mi-as da cu parerea spunand ca gestul asa-ziselor dadace mi se pare de o salbaticie sufleteasca atat de tipatoare incat pune sub semnul intrebarii apartenenta acestora la rasa umana, as parea nu doar un emitator de platitudini, chiar de truisme, dar as risca sa par total inoportun, avand in vedere ca, legat de subiectul in cauza, mamele ar fi cele mai in masura sa-si spuna opinia. As adauga, in schimb, doar atat, gandindu-ma si sperand ca, intr-o buna zi, o sa fiu si eu in situatia de a fi tata: deosebirea intre mine si Woody Allen, pe langa celelalte diferente usor deductibile, este ca…mie imi cam lipseste simtul umorului !!!

Advertisement