Blogul lui Constantin

Concediu cu plata (exemplu de cinism)

constantingbogdan — Tue, 18 Aug 2009 10:40:50 +0000

Bunicul meu imi povestea, candva, despre impresiile lasate de statiunea Neptun, la sfarsitul anilor ’80, o perioada a vietii sale cand inca mai calatorea, in ciuda varstei respectabile Astazi, daca de curiozitate intrebi un om aflat la varsta senectutii, despre Mamaia, va incepe, in clipa imediat urmatoare, sa-ti schiteze ‘portretul robot’ al recent plecatei in vie, care asudeaza cat barbatul ei vorbeste cu ‘statisticienii’. Nu sunt un nostalgic al vremurilor Epocii de Aur, nici nu as avea cum, data findu-mi varsta, insa nu pot sa nu remarc o caracteristica cinica a capitalismului “imperialist”, sistem economic care reprezinta, in definitiv, aplicarea preceptelor darwiniste in logica economiei de piata: cine e cel mai puternic rezista, cine nu…nu. Dar inca nu ati vazut nimic! Exemplul de cinism ridicat la rang de axioma imi pare a fi solutia de redresare din criza a guvernatilor nostrii, care au gasit de cuviinta sa ne trimita, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, in …. Sintagma mi se pare intruchiparea cinsmului absolut, mai ales daca privim in acceptiunea data de bunicul meu si de multi dintre noi, aceea de iesire din cotidian, de relaxare binemeritata, la mare sau la munte, dupa un an de munca si privatiuni de tot felul. … De parca ar mai putea fi vorba de atata timp cat bate vantul prin buzunare, de parca acesta sintagma nu s-ar traduce, de fapt, printr-un “arest”, de nevoie, la domicliu, constrangere generata de lipsa resurselor financiare. Domnilor guvernanti, de stat acasa in urma deciziei luate de catre guvern o sa stam, mai ales de cand tendintele anarhiste, ca si fenomen social, au disparut la romani odata cu ultimele rabufniri ale minerilor din Vale. Insa, am rugamintea de a mai cugeta, daca nu la fondul problemei, macar la forma unei astfel de puneri pe liber, alta decat cea a …. De fapt, va somez. Altfel, parol ca o sa fac ce-a facut bunicul!… “Ce-a facut, mah, bunictu’ ?, o sa ma intrebati cu ascutimea vocii lui Tugurlan din ‘Morometii’ ”. Ei bine, a zis, domnilor, a zis. “Sta-le-ar norocul in drum de banditi…”

Ageamiu (confesiune)

constantingbogdan — Sat, 15 Aug 2009 08:27:50 +0000

Cand am facut scoala de soferi, la 18 ani, am avut revelatia lucrului despre care o sa va vorbesc acum. Eram atat de novice in ale sofatului incat instructorul meu a inteles imediat cu cine are de-a face si ca urma sa-si dea testul carierei lui cu un “balaur” cu 10 maini stangi si pe deaseuprea, asa cum, cu ingaduinta, as putea sa-mi caracterizez, acum, veleitatile soferistice de atunci. Daca la teorie ma descurcam onorabil, practica, insa, ma haituia mai intai, apoi ma chinuia prin tortura, pentru ca, intr-un sfarsit, sa ma omore cate putin cu fiecare sedinta de instructaj. Marele castig al lunii de supliciu, cat a durat initierea, a fost, de fapt, rezonanta cu o vorba de-a instructorului, vorba care si-a gasit ecou, pana azi, in mintea, mai bine zis, in creierul meu lipsit de circumvolutiunile responsabile cu impulsurile coordonarii indemanatice. ”Nu vreau sa fii un sofer ageamiu”, imi spunea stradalnicul instructor, siderat de “bolovanul” care ii iesise in cale si care risca sa ii compromita faima, ba chiar sa-i “intunece” meritele incontestabile ale formarii atator soferi iesiti de pe mana sa. …“Nu vreau sa fii un sofer ageamiu”…ageamiu, ageamiu, ageamiu. Sofer ageamiu, student ageamiu, profesor ageamiu, om…ageamiu. De fiecare data cand ma implic intr-o activitate nu imi este frica de mediocritate asa cum imi este frica de conditia de ageamiu. Si cum de ceea ce iti este frica nu scapi, marturisesc ca multe imi sunt preocuparile in care nu ma dezic de la spaima mea existentiala: aceea de a fi ageamiu. Am speranta ca dumneavoastra nu-mi veti urma exemplul si nu veti lasa ca acesta meteahna sa puna frau preocuparilor pe care le aveti. Astea fiind spunse, nu imi ramane deca sa va urez, in graba, un weekend “de catifea”! Acum chiar trebuie sa plec. Taxi…!!!

12 pentru Romania

constantingbogdan — Thu, 13 Aug 2009 21:16:15 +0000

Traian, de la parter, e un capitalist cu vederi liberale irefutabile, chiar si fara dioptrii. Vecinul de vizavi de Traian, Calin, este un democrat-liberal suspect de inveterat, data fiind relativ recenta constituire a partidului de inspiratie basesciana. Doamna de la unu e liberala politic si conservatore in ceea ce priveste propria-i filosofie de viata. Sotul ei este, printr-o ironie a sortii, taman invers. Marian, de la doi, pare sa joace la doua capete, dar dublicitatea o pun pe seama complexitatii fiintei sale, straina de orice mediocritate gregara. El este, de stanga, sufleteste, considerand, in acelasi timp, in chip rational, ca solutiile cele mai bune pentru societatea romaneasca se gasesc la dreapta. La patru este un independent sadea, autocefal in toata regula insa, doar in perioadele de respiro, cand nu are interese trandafirii, portocalii sau liberale…ii. Imanuel, de la 5, este omul nuantelor, deci un dusman declarat al raspunsurilor maniheiste, dar si al politicianismului de tip miorotic. El nu tine cont de apartenenta doctrinara, ci prefera guvernanti capabili, care sa duca tara intr-o directie temporar gresita, in locul unor potentati incompetenti, care sa aleaga solutia potrivita, din hazard. La 6 locuieste Hassan, un curd crud politiceste pentru a-si da cu parerea despre realitatile tarii care l-a “adoptat”. La 7 stau eu. De cand ma stiu simpatizez cu Steaua… La etajul 8 locuieste un extremist notoriu care ar dinamita cel putin 8 din cele 10 etaje ale blocului insa, ii lipsesc ambitia si pulberea lui Nobel. La 9, Corneliu traieste cu tabloul Capitanului pe perete, simpatizand neconditionat, in prezent, cu . La 10 stai tu. Daca nu vrei sa intri in joc, prin votul tau, iti respect decizia. Tin doar sa te avertizez asupra riscurilor neimplicarii, fie si in ciunga noastra conducere a “cetatii”. Cel mai mic e ca ai trai in continuare prost, iar cel mai mare ar fi ca, 8 din 10 reprezinta, totusi, o probabilitate care ar trebui sa te puna pe ganduri !

Incotro?

constantingbogdan — Wed, 12 Aug 2009 22:31:17 +0000

Nu vi se pare ca ne grabim sa ii spunem orbului sa isi vada de drum, amuzandu-ne, mai apoi, de spiritualitatea noastra grozava, fara a realiza ca, de fapt, suntem suboamenii despre care Lucian Blaga vorbea cu referire la cinici? Nu vi se pare paradoxal ca progresul tehnologic si alergatura dupa confort atrag dupa sine un regres interior similar, tot mai mult, cu barbaria? Nu credeti ca, sub imperiul avalansei de informatii venite din toate partile ne-am pierdut capacitatea de a gandi si simti pe cont propriu, preferand, in schimb, ca altcineva sa ne “digere” mesajul? Nu considerati ca ne-am pierdut simtul relativitatii, tinzand tot mai abitir sa dam sentinte, sa avem neaparat dreptate si ultimul cuvant? Nu credeti ca am uitat sa ascultam, iar atunci cand, totusi, o facem uitam pe indelete, caci egoismul ne face sa consideram solidaritatea o stare de agregare, alta decat cea gazoasa si lichida? Nu sunteti de parere ca ne-am obisnuit sa credem schimbarea posibila doar prin revolutii, nu si printr-un zambet strain de grimasa adresat celui de langa noi? Nu vi se pare ca suferim de sindromul “axei” crezand, astfel, ca Pamantul se roteste exclusiv in jurul nostru? Nu credeti ca, din dorinta de a comprima timpul, uitam sa ne si intampinam cu un “salut”, fie el si de convenienta, preferand, in loc, pragmatismul concretizat prin formula “Ce faci?”, tot mai des intalnita? Nu credeti ca Oscar Wilde a pus punctual pe i vizavi de neputina noastra de a ne exprima pe noi insine, spunand: “Dati-i omului o masca si va va spune cine este”? Asadar, incotro ???

Sustinere electorala

constantingbogdan — Wed, 12 Aug 2009 09:15:30 +0000

In jumatatatea de ora pe care mi-o rezerv, de obicei, progrmleor Tv am atipit, insa nu inainte de a apuca sa dau televizorul pe silentios, asta probabil dintr-o logica deficitara care m-ar fi facut, in cazul in care ar fi existat, sa evit incarcarea suplimentara a facturii la curent si sa il inchid. Cand m-am trezit m-am pomenit uitandu-ma buimac pe un post de stiri unde domnul Boc argumenta, probabil in aceeasi maniera oratorica sacadata ce ar face invidiosa doar o mitraliera Uzzi de fabricatie sovietica. Un zambet involuntar, a la Eugen Ionesco, mi-a aparut pe fata privind imaginile care se succedau cu repeziciune, fara, insa, a putea inregistra si mesajul fonic. In acele momente m-am suspectat, pentru o clipa, de Sindromul de Tunel Cubital. Cu alte cuvinte, ma durea in cot de ceea ce ar fi putut spune premierul, convins, in a mea ignoranta, ca oricum are legatura cu doua din componentele telurice ale planetei, apa si pamantul , in sensul ca tot discursul nu poate fi decat o apa si un pamant. Cu mintea sau cu logica omului de pe urma am vrut, apoi, sa inchid televizorul, insa, tocmai atunci, o stire despre un caine zugravit la propriu in smoala, din ignoranta sau prostia unor semeni, m-a cutremurat. Langa el o femeie incerca, in genunchi, cu mainile goale, sa indeparteze smoala care tinea prizonier nefericitul canin. Doua ore i-au trebuit femeii respective sa dea o finalitate fericita cazului, salvand, in cele din urma, animalul de la o moarte lenta, dar sigura. Cu riscul de a fi patetic, mi-ar placea sa am bucuria si onoarea de a-i strange mana doamnei respective… Regret ca incurc un caz de o asa sensibilitate cu politica insa, in fata unui asemenea gest incredibil, aproape ca pare neserioasa intentia mea sincera de a-i oferi femeii in cauza votul meu, in cazul in care se gandeste, vreodata, sa ajunga prim ministru.

Cal troian

constantingbogdan — Wed, 12 Aug 2009 09:14:26 +0000

Intrebat fiind din ce partid face parte, unul dintre cei doi tineri care, cu prilejul comemorarii zilei eroilor de la Marasesti au depus coroane din partea PSD-ului, a dat un raspuns nu atat de misterios pe cat pare la prima vedere: “Nu pot sa spun prea multe”, dupa ce, in prealabil, isi intrebase colegul daca poate sa vorbeasca. Evident ca nici nu stia prea multe, chiar daca ar fi vrut, totusi, sa “faca dezvaluiri” in legatura cu o alta intrebare a reporterului legata de justetea folosirii unei masini, proprietate a unei institutii publice, in interes de partid. Vina pentru acest lucru, daca ea exista, in mod cert nu este a tinerilor, ci, mai cu seama, a mai marilor social democrati din judet. Frapant, insa, e ca raspunsul tanarului a sunat de parca acesta furase ceva, de parca el impreuna cu prietenul sau erau complicii unei situatii oculte sau, mai rau, de parca acestia erau in faza post delict cand, asa cum stim din filme, avocatul te sfatuieste sa iti tii gura pentru ca vorbele spuse pe negandite sa nu fie folosite, in instanta, impotriva ta. Atitudinea tanarului, caci despre ea este vorba, reprezinta, de fapt, greseala celor care mai cred ca disciplina de partid implica sau este sinonima cu punerea pumnului in gura. Promovarea, in continuare, a unei astfel de linii de partid mi se pare un adevarat cal troian in curtea social democratilor in demersul lor, de cativa ani incoace, de a fi un partid cu adevarat democrat.

“Genocid”

constantingbogdan — Wed, 12 Aug 2009 09:12:44 +0000

Am auzit o stire potrivit careia, in Marea Britanie, s-ar fi organizat o “tabara atee”, pentru copiii care, vezi Doamne, se doresc a fi invatati, in mod democratic, chipurile, cum sa aleaga intre credinta si opusul acesteia, “gandirea libera, nedogmatica”. In definitiv, tabara respectiva era un elogiu adus ratiunii menite sa triumfe asuprea credintei privita in spiritul unei incolonari oarbe si ilogice. Cu toata toleranta de care sunt capabil la ora asta, ma intristeaza aceasta forma de “genocid” a celor maturi fata de niste copii, urmare a unei libertati prost inteleasa, dar mai ales, a totalei lipse de intelegere a mesajului crestin, in speta. Nu vreau sa conving pe nimeni, caci in ale credintei ar trebui sa functioneze mesajul hristic “E pentru cine are urechi sa auda”, dar crestinismul nu inseamna constrangere, inseamna ceea ce, cred eu, ar trebui sa insemne fiecare religie existenta, VIATA, DRAGOSTE, MORALA. Mult hulita sintagma “Crede si nu cerceta”, nascuta in obscurantismul Evului Mediu, este doar o deraiere de la adevarata credinta. Asadar, crestinismul pur nu reprezinta o impostura tematoare in fata mintilor atotcuprinzatoare nascute dupa Descartes, ci o forma de raportare la Infinit sau la ceea ce omul nu poate cuprinde rational. Asta este, de fapt, si intelesul de sens al cuvantului credinta, a perceperii “Cuiva”, dincolo ratiune sau de conexiunile logice. Revenind la cazul relatat mai sus as remarca fetele zambitoare ale copiilor din reportaj, nu mai mari de 15 ani, deci prea mici pentru a fi, informati chiar, cu privire la negativismul specific ateismului. Imi aminteste de zisa lui Dostoievski din “Adolescentul”: ”Tu ateu? Nu se poate, zambesti prea mult”. Caci crestinismul mai inseamna ceva: zambet!

Dadaca, da daca…

constantingbogdan — Sat, 08 Aug 2009 21:44:52 +0000

Woody Allen vorbea despre anumite situatii care te contrariaza atat de tare incat, pur si simplu, iti creaza pornirea instinctuala de a merge la primul magazin cu arme inchiriabile pe loc, in scopul, evident, de a-ti procura una, pentru a da o finalitate justitiara motivului care te-a indemnat sa faci acest lucru. Acesta marturie nu e o instigare la violenta, ci o mostra de umor inconfundabil a renumitului actor, scenarist si, nu in ultimul rand, om de spirit american . Mi-a venit in minte exemplul de mai sus vazand pe internet un caz de copil maltratat de o dadaca, caz care inchide, sau nu, situatiile similare difuzate saptamana trecuta de catre Mass-media. Daca mi-as da cu parerea spunand ca gestul asa-ziselor dadace mi se pare de o salbaticie sufleteasca atat de tipatoare incat pune sub semnul intrebarii apartenenta acestora la rasa umana, as parea nu doar un emitator de platitudini, chiar de truisme, dar as risca sa par total inoportun, avand in vedere ca, legat de subiectul in cauza, mamele ar fi cele mai in masura sa-si spuna opinia. As adauga, in schimb, doar atat, gandindu-ma si sperand ca, intr-o buna zi, o sa fiu si eu in situatia de a fi tata: deosebirea intre mine si Woody Allen, pe langa celelalte diferente usor deductibile, este ca…mie imi cam lipseste simtul umorului !!!

Onor

constantingbogdan — Sat, 08 Aug 2009 21:43:41 +0000

Iesirea din neutralitate, Turtucaia, infrangere, inceputul sfarsitului, retragerea la Iasi, iarna, “triunghiul mortii”, 1917, Henri Berthelot, Ferdinand, remotivare, Marasesti, “Pe aici nu se trece”, Marasti, Oituz, sange, Armata I, Armata a II-a, eroism, Ecaterina Teodoroiu, jertfa, Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Eremia Grigorescu, abnegatie, Pacea de la Bucuresti, Alexandru Marghiloman, colaps, …speranta, strans din dinti, remotivare, lupta, prima linie, context international, Antanta, Romania, victorie, Ionel Bratianu, 1 decembrie. Dumnezeule mare!…acum suntem toti de acelasi neam laolalta. Sfarsitul inceputului. Romania Mare.

Ps: Romania, 2009, memorie, patriotism, semnul intrebarii. Si totusi…6 august, un fior rece pe sira spinarii. Mi-ar placea sa fim mandrii ca suntem romani, fara a considera aceste cuvinte lipsite de substanta si mai mult decat toate, mi-ar placea sa contextualizam “Marasesti-ul” la momentul actual: . Ar insemna sa ne pretuim istoria, sa nu ne fie rusine de cine suntem in prezent si sa privim, in acelsi timp, cu incredere, spre viitor

Politica si Beletristica (pamflet)

constantingbogdan — Sat, 08 Aug 2009 21:42:48 +0000

Cum politica are multe in comun cu beletristica, in sensul ca este si “bella” si trista, m-am gandit sa subliniez cateva dintre punctele comune ambelor domenii. Asadar, despre cei care ne conduc, opinia publica considera ca are de a face, ori cu “Mascaricii”(V.S. Naipaul), ori cu “Ferma animalelor” (George Orwell), daca nu cumva chiar cu “Clubul putregaiurilor” (J. Coe), potrivit unor pareri radicale, chiar extremiste. Parerea politicienilor despre opinia noastra in legatura cu ei, insa, este una nestraina de cultul personalitatii, in sensul ca acestia se revendica, nici macar de la “Comedia umana” (H.d Balzac), ci, direct, de la “Divina comedie” (Dante Alighieri). In ceea ce priveste lucrarea celor alesi vizavi de propriul electorat impovarat cu taxe si impozite, aceasta nu poate fi enuntata decat printr-o curata “Invitatie la esafod” (V. Nabokov). Iar ca tot am amintit de electorat, nu cred sa gresesc prea mult daca afirm ca demersurile electorale de dinaintea alegerilor, fie ele locale, parlamentare sau cu iz cosmopolit sunt atat de histrionice, incat pot fi rezumate, in cazul unora dintre alesii nostrii, drept “Povestea unui idiot spusa de el insusi” (Felix de Azua). Dar sa speram ca vor veni si vremuri mai bune in care elocinta discursiva plina “de substanta”, de tipul “Taci, te rog!” (Raymond Carver), o sa fie inlocuita cu un limbaj mai argumentat si centrat pe esenta, nu pe “Bufoniada” (K. Vonnegut). Cu nadejdea ca ceea ce am putea numi momentan, pe esichier, drept “Razboi si pace” (Lev Tolstoi) se va stabiliza in cea de-a doua stare, nu ne ramane decat sa citim “Politica” lui Aristotel si sa dezavuam aceiasi politica atunci cand simtim ca reprezinta o amenintare la adresa singurului lucru care ne-a mai ramas: speranta.